duminică, 7 septembrie 2014

Botezul

Vineri, pe 5 Septembrie, eu, Tudor Teodor am cunoscut Sfânta taină a botezului. Am pornit pe drumul credinței purtat de brațele nașilor mei alături de mami, tati și cei dragi, drum început cu un zâmbet.


Am fost cel mai cuminte prunc, nu am plâns nici măcar în brațele preotului care m-a cufundat în apa sfințită.

Mami a plâns de emoție, tati mă sfătuia din priviri să fiu bărbat. Nu a durat mult, așa că am stat cuminte și la miruit.
Chiar mi-a plăcut ce făcea domnul părinte cu mine, dar mai ales ce spunea, așa că i-am zâmbit tot timpul.

După ce m-a împărtășit și după prima vizită în altar, a urmat petrecerea, care a fost în cadrul restrâns. Am păstrat o feliuță de tort tuturor celor care ar fi vrut să fie lângă mine, dar nu au putut. Știu însă că au fost cu gândul, iar pentru asta le mulțumesc! Ai auzit, Adi?
Gata, vă mai scriu și altă dată.Încă nu m-am refăcut după cât am dansat... în brațele tuturor.
Hai pupici de la un pici!