sâmbătă, 23 aprilie 2016

Prima zi, doar eu cu Maya

Astăzi a fost prima  zi  în care am stat numai eu cu Maya. Mami a avut treabă, așa că eu am plecat în deplasare.

Mi-a plăcut, să știți la Maya. M-a luat cu ea la serviciu, unde am făcut ce am vrut eu: am alergat, am pupat mâța-n bot, m-am jucat în pământ, am  cules toate păpădiile de prin iarba udă și murdară, ce mai ... a fost trai pe vătrai, mai ales că am mâncat o grămadă de lolo( bombonele) ... și din pungă, și de pe jos.

 Dacă mă vedea mamii cum arăt, sigur făcea cu inima. Cel mai mult mi-au plăcut baloanele pe care mi le făcea Maya, dintr-un tubuleț. Aveau ele gust de săpun, dar erau tare frumoase!

Ce mai!Mai vin la ea, că mă lasă să fac ce vreau eu. Ei, nu chiar tot, că nu m-a lăsat să dorm  pe treapta de la intrare, unde pusesem eu capul să fac nanii, așa că m-a dus acasă, unde am căzut ca după front.  

Maya credea că o să plâng la culcare, dar uite că se mai înșeală  oamenii mari. Am adormit buștean și cred că dormeam și azi, dacă nu mă trezea ea. Hai, să vă arăt ce fața aveam când m-am trezit!

 Sunt frumos, nu-i așa? Mai vin la Maya, să știți!

Hai, pupici de la un pici!

Un pici și-o păpădie


Știți că -mi plac păpădiile, sau nu știți ce sunt alea? Nici eu nu am știut, dar mi-a spus mami. Sunt așa , niște globulețe pufoase în care trebuie să sufli ca să ningă. Mi-a arătat mamii și mi-a plăcut tare mult, așa că mă bucur tare când găsesc câte una.

Ieri, mami mi-a dat o păpădie... roșie. Eu am suflat în ea, dar ea nimic. E adevărat, nu prea semăna cu asta pe care o țin în mână, dar de unde să știu eu că loboda nu zboară!!! Gata, plec să caut păpădii adevărate!

Hai, pupici de la un pici!
  

vineri, 8 ianuarie 2016

Piciul reload

Hei, salut și la mulți ani!M-am întors, după cum vedeți. Mă scuzați că am lipsit atât, dar am fost ocupat să cresc. Astăzi împlinesc un an și șapte luni și sunt foarte, foarte supărat. M-a tăiat  mami de la porția de țâță. Cică se cheamă înțărcat, dar eu i-aș spune încercat... că pentru mine asta-i încercarea vieții mele.

Amne, amne ! Mare chin pentru mine să nu mai simt eu zi și noapte mirosul de lăptic și de tâțica lui mami. Aaaa! Nu știți ce înseamnă "amne, amne"... păi e "Doamne, doamne", pe limba mea. Deci să revenim.

Nu știți voi cu ce să înlocuiesc lăpticul lui mami? Ea tot îmi dă ceva de plastic, care-i tare câh și care se cheamă biberon. Nu-i bun deloc. nici nu miroase a mami, nici nu are gustul ei, așa că mă apucă toate plânsurile lumii, poate, poate o înduplec.

Ea, nimic!Mă tot păcălește cu un biscuite, cu nu știu ce lapte. Hai, ziua mai merge, dar noapte e de groază și pentru mine și pentru ea și pentru toți din casă, pe care nu-i las să doarmă.

Uite, de aia am venit aici. Să-mi spuneți cum ați făcut voi  ca să fie mai ușoară despărțirea asta de tâță.

Astept urgent răspunsuri, că mama a zis că mă dă la pisică dacă mai urlu.

Hai, pupici de la un pici!

marți, 19 mai 2015

Unsprezece

Azi vă salut ...din mers. Pentru că asta am făcut eu în ziua când am împlinit unsprezece luni. Am pășit pentru prima dată în curte și am fost foarte încântat. Acum îmi dau seama că au trecut ceva zile de când s-a întâmplat asta, dar eu nu am nicio vină de întârziere. Maya e de vină, pentru că s-a rătăcit în tăceri, în loc să hoinărească printre cuvinte.
V-am promis că vă spun cum a fost la București. Păi cum să fie...rău sau nașpa cum spun oamenii mari. M-a durut tare ce mi-au făcut cei de acolo, atât de tare încât printre suspine am învățat pentru prima dată  să rostesc cuvântul ...mama. Asta am spus tot timpul până acasă. Cred eu că nici rezultatul nu a fost unul prea bun, că prea erau triști mami și tati, apoi și Maya, și toți.
Da, să lăsăm lucrurile triste și să vă mai spun ce fac eu, dealtfel: nu am stare niciun pic, trag de tot ce se poate trage, arunc tot ce prind în mână pe jos, fac cu ochiul, adică din amândoi, că nu prea am prins eu mișcarea, trag de ochelarii Mayei și spun AAAAAAAAA!!! Mai știu să arăt cu degetul, când cer pe limba mea ceva, când prind telefonul i-l dau lui mami ca să o sune pe May, să vorbim noi amândoi, chiar dacă vorbim împreună și ne înțelegem separat. A și am uitat să vă spun ce era mai important... am patru dințișori, ultimii doi, cei de sus, nevrând să iasă fără plâns și agitație, că mă durea mai rău ca afurisitele alea de înțepături făcute la spital.  Acum sunt bine, până la următorii...
Vă și zâmbesc, chiar.
Nu-i așa că sunt frumos? Cum altfel, doar semăn cu mami...hai, treacă de la mine, și cu Maya .

Gata, hai pupici de la un pici!

marți, 14 aprilie 2015

Zece

Sunt un pici de nota zece, adică am zece luni.  Am început să privesc lumea mai de sus și-n pas sportiv am  și trecut la explorarea ei. Mare minune mersul ăsta al oamenilor mari. Îmi place la nebunie. Cum mă ține cineva, cum o iau la fugă.

Sunt sportiv, ce mai!Am trening, am adidași, fac antrenament cu oricine vrea să mă țină puțin de mânuțe.Vezi ce înseamnă să papi !

Eu pap acum la masă cu oamenii mari, câte puțin din ce papă și ei, iar lăpticul lui mama e un fel de desert.

Am auzit eu că ar vrea să mă taie de la porție, dar nu prea știu cum o să se descurce cu mine că nu știu să beau din căniță , habar nu am ce e ăla un biberon, iar suzeta a intrat demult în dizgrație. Va fi vai și amar de ea, de mami adică, da zic eu că ne descurcăm noi, că doar suntem oameni mari, nu-i așa?

În rest, toate cum le știți.Vă mai spun  noutăți după ce mă întorc de la București. Sper să fie de bine .
Până atunci, hai pupici de la un pici!

vineri, 3 aprilie 2015

Nouă trecute, fix.

Yuppyyy!A deschis Maya jurnalul. Era și timpul, că mai este puțin și  trec de la opt luni direct la zece. Ei, dar trebuie să o înțeleg și pe ea. La câte s-au întâmplat luna asta, mi se pare normal să nu mai aibă timp și chef de scris.

Da, până una-alta, vă place freza mea? Mie nu-mi prea place, că nu prea mai văd eu bine, ba mă și gâdilă pe năsuc. Bine că mi-a trecut răceala, că altfel sigur spuneați că am dat cu fixativul lui mami pe păr.

Acum dacă ați terminat cu admiratul meu, hai să vă spun ce am mai făcut eu în luna asta. Păi...m-am căpătat cu doi dințișori, cam răutăcioși până au crescut, motiv pentru care am fost și eu un piculeț mai agitat, mai smiorcăit, da mi-a dat mami cu un gel și am trecut ușurel, ușurel, peste necaz.

Am făcut și temperatură, dar mami spune că este un mit fals, asta cu făcutul febrei când ies dinții. Ea spune că mai degrabă fac febră că bag mânuțele în gură cu tot cu microbi, ce-or fi ăia, că răi mai sunt, de trebuie să-mi dea  niște siropele care nu-mi plac. Eu cred totuși că i-am luat de la Alexuțu care a fost foarte bolnav.

A fost și în spital săracu' și mami a și plâns, și toată lumea a fost dată peste cap. Colac peste pupăză, nu știu ce-i aia, da așa am auzit că spun oamenii mari, când vine necazul unul după altul, se pare că e ceva în neregulă și cu mine, așa că o să plec în vizită la un nenea doctor la București, pe 24 aprilie.

Eu  sper să fie bine pentru că vreau repede acasă la mine, să mă plimb cu premergătorul, să merg de-a bușilea prin pat, ba chiar să mă ridic în picioare ținându-mă de gratiile pătuțului. Vedeți cât de multe am făcut eu într-o lună.Hai că vă mai povestesc și data viitoare. Până atunci, hai pupici de la un pici!

duminică, 8 februarie 2015

Opt

Azi am împlinit opt luni. Sunt mare, nu-i așa? Uite am luat telefonul să vă sun și să vă spun cam ce fac eu la opt luni. Acum stau și mă gândesc pe cine să sun.
Cred că o sun pe Maya să vă spună ea cum vorbim noi. Adică vorbește mai mult ea, eu doar râd și mă bucur când o aud cum se maimuțărește.
Oare ce au oamenii ăștia mari, de nu vorbesc corect cu cei ca mine. Ei, lasă că nici eu nu spun corect numele lui Alexandru- spun doar AAAAA!
Mi-ar plăcea să spun și mama sau tata, da mi se pare cam greu. Apropo de mama!Să știți că nu prea pot să stau fără ea.
Aseară, de exemplu, a fost la o petrecere și tare rău a fost pentru mine. Aveam eu ceiuț în biberon dar eu vroiam lăptic de la mami meu.
Săraca buni s-a chinuit ea să-mi facă toate plăcerile, dar eu, nu și nu, o vroiam pe mami, așa că am plâns  cu sughițuri până a venit ea.  Noroc cu telefoanele astea. A venit mami, mi-a dat lăptic și mi-a trecut.
Stați să vă spun cum e și cu lăpticul de la sân. Este desertul meu preferat, că eu acum pap mâncare ca oamenii mari: Supă pasată din legume și piept de pui, banană cu biscuiți, cereale pentru bebei...și am uitat cum se cheamă ceva din niște borcănele micuțe  pe care scrie Nestle.
În rest sunt bine, mulțumesc! Pap, dorm, mă joc cu ce prind în mână, iar pap și tot așa...mă fac și eu  mare ca AAAAAA.
Gata, pot să vă spun ceva, dar să nu vă supărați-Hai, pa!
Pupici de la un pici!