marți, 14 aprilie 2015

Zece

Sunt un pici de nota zece, adică am zece luni.  Am început să privesc lumea mai de sus și-n pas sportiv am  și trecut la explorarea ei. Mare minune mersul ăsta al oamenilor mari. Îmi place la nebunie. Cum mă ține cineva, cum o iau la fugă.

Sunt sportiv, ce mai!Am trening, am adidași, fac antrenament cu oricine vrea să mă țină puțin de mânuțe.Vezi ce înseamnă să papi !

Eu pap acum la masă cu oamenii mari, câte puțin din ce papă și ei, iar lăpticul lui mama e un fel de desert.

Am auzit eu că ar vrea să mă taie de la porție, dar nu prea știu cum o să se descurce cu mine că nu știu să beau din căniță , habar nu am ce e ăla un biberon, iar suzeta a intrat demult în dizgrație. Va fi vai și amar de ea, de mami adică, da zic eu că ne descurcăm noi, că doar suntem oameni mari, nu-i așa?

În rest, toate cum le știți.Vă mai spun  noutăți după ce mă întorc de la București. Sper să fie de bine .
Până atunci, hai pupici de la un pici!

vineri, 3 aprilie 2015

Nouă trecute, fix.

Yuppyyy!A deschis Maya jurnalul. Era și timpul, că mai este puțin și  trec de la opt luni direct la zece. Ei, dar trebuie să o înțeleg și pe ea. La câte s-au întâmplat luna asta, mi se pare normal să nu mai aibă timp și chef de scris.

Da, până una-alta, vă place freza mea? Mie nu-mi prea place, că nu prea mai văd eu bine, ba mă și gâdilă pe năsuc. Bine că mi-a trecut răceala, că altfel sigur spuneați că am dat cu fixativul lui mami pe păr.

Acum dacă ați terminat cu admiratul meu, hai să vă spun ce am mai făcut eu în luna asta. Păi...m-am căpătat cu doi dințișori, cam răutăcioși până au crescut, motiv pentru care am fost și eu un piculeț mai agitat, mai smiorcăit, da mi-a dat mami cu un gel și am trecut ușurel, ușurel, peste necaz.

Am făcut și temperatură, dar mami spune că este un mit fals, asta cu făcutul febrei când ies dinții. Ea spune că mai degrabă fac febră că bag mânuțele în gură cu tot cu microbi, ce-or fi ăia, că răi mai sunt, de trebuie să-mi dea  niște siropele care nu-mi plac. Eu cred totuși că i-am luat de la Alexuțu care a fost foarte bolnav.

A fost și în spital săracu' și mami a și plâns, și toată lumea a fost dată peste cap. Colac peste pupăză, nu știu ce-i aia, da așa am auzit că spun oamenii mari, când vine necazul unul după altul, se pare că e ceva în neregulă și cu mine, așa că o să plec în vizită la un nenea doctor la București, pe 24 aprilie.

Eu  sper să fie bine pentru că vreau repede acasă la mine, să mă plimb cu premergătorul, să merg de-a bușilea prin pat, ba chiar să mă ridic în picioare ținându-mă de gratiile pătuțului. Vedeți cât de multe am făcut eu într-o lună.Hai că vă mai povestesc și data viitoare. Până atunci, hai pupici de la un pici!