sâmbătă, 23 aprilie 2016

Prima zi, doar eu cu Maya

Astăzi a fost prima  zi  în care am stat numai eu cu Maya. Mami a avut treabă, așa că eu am plecat în deplasare.

Mi-a plăcut, să știți la Maya. M-a luat cu ea la serviciu, unde am făcut ce am vrut eu: am alergat, am pupat mâța-n bot, m-am jucat în pământ, am  cules toate păpădiile de prin iarba udă și murdară, ce mai ... a fost trai pe vătrai, mai ales că am mâncat o grămadă de lolo( bombonele) ... și din pungă, și de pe jos.

 Dacă mă vedea mamii cum arăt, sigur făcea cu inima. Cel mai mult mi-au plăcut baloanele pe care mi le făcea Maya, dintr-un tubuleț. Aveau ele gust de săpun, dar erau tare frumoase!

Ce mai!Mai vin la ea, că mă lasă să fac ce vreau eu. Ei, nu chiar tot, că nu m-a lăsat să dorm  pe treapta de la intrare, unde pusesem eu capul să fac nanii, așa că m-a dus acasă, unde am căzut ca după front.  

Maya credea că o să plâng la culcare, dar uite că se mai înșeală  oamenii mari. Am adormit buștean și cred că dormeam și azi, dacă nu mă trezea ea. Hai, să vă arăt ce fața aveam când m-am trezit!

 Sunt frumos, nu-i așa? Mai vin la Maya, să știți!

Hai, pupici de la un pici!

Un pici și-o păpădie


Știți că -mi plac păpădiile, sau nu știți ce sunt alea? Nici eu nu am știut, dar mi-a spus mami. Sunt așa , niște globulețe pufoase în care trebuie să sufli ca să ningă. Mi-a arătat mamii și mi-a plăcut tare mult, așa că mă bucur tare când găsesc câte una.

Ieri, mami mi-a dat o păpădie... roșie. Eu am suflat în ea, dar ea nimic. E adevărat, nu prea semăna cu asta pe care o țin în mână, dar de unde să știu eu că loboda nu zboară!!! Gata, plec să caut păpădii adevărate!

Hai, pupici de la un pici!
  

vineri, 8 ianuarie 2016

Piciul reload

Hei, salut și la mulți ani!M-am întors, după cum vedeți. Mă scuzați că am lipsit atât, dar am fost ocupat să cresc. Astăzi împlinesc un an și șapte luni și sunt foarte, foarte supărat. M-a tăiat  mami de la porția de țâță. Cică se cheamă înțărcat, dar eu i-aș spune încercat... că pentru mine asta-i încercarea vieții mele.

Amne, amne ! Mare chin pentru mine să nu mai simt eu zi și noapte mirosul de lăptic și de tâțica lui mami. Aaaa! Nu știți ce înseamnă "amne, amne"... păi e "Doamne, doamne", pe limba mea. Deci să revenim.

Nu știți voi cu ce să înlocuiesc lăpticul lui mami? Ea tot îmi dă ceva de plastic, care-i tare câh și care se cheamă biberon. Nu-i bun deloc. nici nu miroase a mami, nici nu are gustul ei, așa că mă apucă toate plânsurile lumii, poate, poate o înduplec.

Ea, nimic!Mă tot păcălește cu un biscuite, cu nu știu ce lapte. Hai, ziua mai merge, dar noapte e de groază și pentru mine și pentru ea și pentru toți din casă, pe care nu-i las să doarmă.

Uite, de aia am venit aici. Să-mi spuneți cum ați făcut voi  ca să fie mai ușoară despărțirea asta de tâță.

Astept urgent răspunsuri, că mama a zis că mă dă la pisică dacă mai urlu.

Hai, pupici de la un pici!