Zece

Sunt un pici de nota zece, adică am zece luni.  Am început să privesc lumea mai de sus și-n pas sportiv am  și trecut la explorarea ei. Mare minune mersul ăsta al oamenilor mari. Îmi place la nebunie. Cum mă ține cineva, cum o iau la fugă.

Sunt sportiv, ce mai!Am trening, am adidași, fac antrenament cu oricine vrea să mă țină puțin de mânuțe.Vezi ce înseamnă să papi !

Eu pap acum la masă cu oamenii mari, câte puțin din ce papă și ei, iar lăpticul lui mama e un fel de desert.

Am auzit eu că ar vrea să mă taie de la porție, dar nu prea știu cum o să se descurce cu mine că nu știu să beau din căniță , habar nu am ce e ăla un biberon, iar suzeta a intrat demult în dizgrație. Va fi vai și amar de ea, de mami adică, da zic eu că ne descurcăm noi, că doar suntem oameni mari, nu-i așa?

În rest, toate cum le știți.Vă mai spun  noutăți după ce mă întorc de la București. Sper să fie de bine .
Până atunci, hai pupici de la un pici!