Bebe la șase luni.

Sunt un frumos!Hai, recunoașteți că am cei mai frumoși ochi din lume, albaștri și mari, li cea mai frumoasă guriță. Am și moț, făcut de mami ca să nu-mi mai vină părul în ochi.

Știți ce mi se pare interesant? Că în familia asta mare pe care mi-a dat-o Doamne-Doamne, nimeni nu are ochii albaștri. O fi luat mami culoarea de la cer. Sigur asta este, că nu mai văd pic de albastru.

V-am lămurit cum arăt, acum să vă spun și ce  mai fac.Eu fac bine, mulțumesc de întrebare!Bine înseamnă că pap în continuare lapte de la mami, mai pap și măr copt, la care mă cam strâmb,și mai pap și un piureu de la Nestle care mi se pare bunuț.

Să spun drept eu duc la guriță cam tot ce prind, dar în afară de mânuța mea și umărul lui mami, nimic nu -mi pare prea bun de mâncat, așa că tot lăpticul lui mami rămâne baza. Intre timp eu continui să descopăr lumea.

Privesc, ascult, studiez, râd mult, mai și plâng, că de, încă nu am învățat să spun ce vreau. Ba, da, am învățat să spun când vreau în brațe la mami. Cum o văd, cum întind mâinile spre ea.

Gata, v-am spus tot. A, mai este ceva. Spun și eu cum spune Alexandru: "Îți spun ceva, dar să nu te superi...pa! "

Bine, fie, spun ca mine: Hai pupici de la un pici!